Stai în locul întâlnirii şi tăcut mă aşteptai
Era locu-n care zilnic ne-aşezam şi îmi vorbeai
Îmi dădeai înţelepciune şi puteri de-a izbuti
Dar acum trece-ai în grabă îns-o şoaptă mă opri
Mi-e dor să ne-ntâlnim să fim împreună
Să-ţi dau putere să te ridici
Dar mă doare când îmi zici că n-ai timp acum
Căci îmi slujeşti zi şi noapte
Dar cum oare se poate ai c-un suflet gol
Vreau la fel ca l-a început să vorbim fiecare zi
Să ştii mi-e dor cu tine-a fi
Stau înfrânt şi cer iertare lângă El m-aşezi smerit
Înţeleg de ce înfrângeri peste mine au lovit
Înţeleg de ce din suflet toată forţa mi-a pierit
Şi-nţeleg că orice jertfă fără El este-un nimic
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment